10 Fevruarie – Sfântul Mare Mucenic Haralambie, unul dintre miile de preoţi creştini care nu şi’au tăiat podoaba bărbătească, adică barba

«Toată Ellada cea cu numele lui Hristos numită, se făleşte astăzi, pentru că a câştigat capul tău, izvorând ca un izvor râurile tămăduirilor şi bogăţie nesfârşită şi Dar nici odinioară deşertat, carele goneşte boala ciumei cea mult stricăcioasă, de la oamenii cei ce te fericesc pre tine».

Stihoavna Sfântului, a doua Stihiră,

10 Fevruarie

«Toţi credincioşii să năzuim la capul cinstitului Mucenic; căci Stăpânul tuturor, prea mare Dar a dat acestuia. Pentru carele izgoneşte draci, conteneşte boale şi dărueşte tuturor celora ce’l pipăe, sănătate, întărire şi milă».

Al doilea Canon al Sfântului,

primul Tropar, Peasna a 9-a,

10 Fevruarie

Atunci când creştinii simpli susţin că bărbatul trebuie să nu’şi taie barba pentru că aceasta reprezintă  „chipul şi asemănarea lui Dumnezeu”, cei care au câteva cunoştinţe teologice, îi contrazic afirmând că Dumnezeu este Duh şi nu are barbă, iar omul se aseamănă cu Ziditorul său nu după trup, ci după duh, adică atunci când a fost zidit a primit harismele duhovniceşti pe care le are Acelaşi: bunătate, dragoste, înţelepciune, voinţă liberă, etc. Trebuie să menţionăm că acest lucru nu îl neagă nimeni; însă nu putem uita că Fiul lui Dumnezeu, la plinirea vremii, a luat chip de om. «Pentru că pre carii au cunoscut mai nainte, au şi rânduit mai nainte tocma la faţă chipului Fiiului Lui, ca să fie El dentâiu născut întru mulţi fraţi». Râmleani VIII, 29 «Αcela ce zice a rămânea întru El, datoriu iaste după cum Acela a umblat şi el aşa să umble». 1 Ioan II,6 Biblia Bucureşti 1688 Şi din toată multitudinea de monumente literare, iconografice sau tradiţionale, nu reiese nici cât de puţin că în timpul petrecerii Sale pe pământ Şi’ar fi tăiat barba. Mai spune şi Marele Apostol Pavel în multe din epistolele sale, că Hristos este prptotipul nostru, exemplul pe care trebuie să’l urmăm, înaintaşul pe urmele Căruia trebuie să păşim. «…ca viaţa lui Iisus să să arate întru trupul nostru cel pământesc». 2 Corintheani IV, 11 şi «Asămănători  mie fiţ, ca şi eu lui Hristos». 1 Corintheani XI, 1 Deasemenea, însuşi Pavel se dă pe sine şi pe ceilalţi Apostoli ca pildă şi îndeamnă pe creştini să’i urmeze. «Rog dirept aceaea pre voi, următori mie vă faceţi». 1 Corintheani IV, 16 «Împreună asămănători fiţ mie, fraţilor, şi socotiţ pre ceia ce aşa umblă, după cum aveţ pildă pre noi». Filipiani III, 17, şi « … ca pre noi chip să ne dăm voao, ca să vă asămănaţi noao». 2 Soloneani III, 9 Ori slujitorii noului calendar îl au ca prototip mai degrabă pe papa, decât pe Hristos. Cum este icoana Domnului Hristos şi a Sfinţilor Săi Apostoli şi cum este chipul faraonilor, al papei şi a papistaşilor neocalendarişti? Un lucru pe care nu’l ştiu oamenii simpli este acela că ori de câte ori un preot îşi pune epitrahilul pe grumaz, spune următoarea rugăciune: „Binecuvântat este Dumnezeu, Carele varsă harul Său preste preoţii Săi, ca mirul pre cap, Cela ce se pogoară pre barbă, pre barba lui Aaron, Carele se pogoară pre marginea veşmintelor lui…”. Deci harul se pogoară precum mirul, iar mirul după ce se toarnă pre cap, se prelinge pe barbă şi apoi pe veşminte. Întrebarea se pune astfel: Când preotul nu are barbă, se pogoară harul? Mai vedem în zilele noastre slujitori care îşi jupuesc feţele şi îşi aranjează bărbile precum cei de la circ, nevoind să ia aminte le Legea Domnului , care zice: «Să nu faceţi creţ den chica capului vostru, nice să stricaţi faţa barbei voastre». Preoţia XIX, 27 sau în special pentru preoţi: «…şi faţa barbei să nu o rază…» Preoţia XXI, 5; iar când Dumnezeu a descoperit Proorocului Ieremia neamurile pe care le va pedepsi, a enumerat «…şi pre tot tunsul denaintea feaţii lui». Ieremia XXV, 23 De asemenea zice că mânia Sa va cădea «…şi preste tot cela ce tunde  împrejur ceale de la faţa lui…» Ieremia IX,25 (barba şi mustăţile) Atât Sfântul Mucenic Haralambie, cât şi toţi Sfinţii care au slujit la Altarul Bisericii Ortodoxe, dar şi cei care nu au fost clerici, au purtat cu demnitate podoaba bărbătească, iar Sfintele lor Icoane stau ca mărturie spre mustrarea papistaşilor care din pricina mândriei, ori le este ruşine să arate că sunt urmaşii lui Hristos, ori sunt nemulţumiţi de felul în care Dumnezeu i’a făcut şi de aceea vor să se asemene femeilor.