25 Ianuarie - Sfântul Ierarh Vetranion, Episcopul Tomisului şi ierarhii ecumenişti

Acest venerabil episcop tomitan era de origine capadochian. El a ocupat scaunul Episcopiei Tomisului, Constanţa de azi, prin anul 360, dovedindu'se un devotat păstor al turmei lui Hristos şi aprig apărător al credinţei ortodoxe nicheene. Ducea o viaţă ascetică de sfinţenie şi se împotrivea cu dârzenie să nu pătrundă arianismul în hotarele eparhiei sale, care se întindea între Dunăre şi Marea Neagră.

Despre acest episcop sfânt au scris doi vestiţi scriitori bisericeşti - Sozomen şi Teodorit al Cirului. Astfel Sozomen vorbeşte de vizita împăratului arian Valens (364 - 378) la Tomis, în anul 369, pe când se întorcea dintr'o expediţie împotriva goţilor. Autorul spune în a sa "Istorie bisericească" că împăratul a intrat în biserica episcopală şi a cerut episcopului Vetranion să intre în comuniune cu arienii pe care îi simpatiza şi să slujească împreună cu ei. Marele episcop a apărat dreapta credinţă şi "a vorbit împăratului cu îndrăzneală despre hotărârile celor 318 Sfinţi Părinţi de la Sinodul I de la Niceea (325) împotriva lui Arie, pe care nu le putea călca".

Apoi, bunul păstor al turmei lui Hristos s'a retras cu credincioşii săi într'o altă biserică din Tomis, lăsând pe împărat singur. Împăratul, mâniindu'se, a încercat să'l exileze, dar îndată a revenit de teamă să nu se răscoale "sciţii" din Dacia Pontică. Aceiaşi înfruntare avea s'o pătimească Valens după câţiva ani în Chesaria Capadochiei, din partea Sfântului Vasile cel Mare († 379), care era bun prieten şi probabil părinte duhovnicesc al Sfântului Vetranion.

Sozomen îşi încheie relatarea sa cu următoarele cuvinte: "Iată în ce chip a înfruntat Vetranion zelul împăratului, el fiind, de altfel, bărbat destoinic şi renumit prin viaţa sa virtuoasă, precum mărturisesc şi sciţii înşişi". Teodorit, episcopul Cirului, spune şi el: "Iar Vetranion, fiind împodobit cu tot felul de virtuţi şi încredinţându'i'se sarcina de arhiereu peste cetăţile din Sciţia (Dacia Pontică), şi'a înflăcărat cugetarea cu râvnă şi a înfruntat stricarea învăţăturilor dreptei credinţe şi fărădelegile comise de Valens împotriva dreptcredincioşilor...".

Cu puţin înainte de anul 381, Sfântul Episcop Vetranion şi'a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu, iar în anul 1992, Biserica Ortodoxă Română l'a canonizat, trecându'l în rândul sfinţilor.

Ruşine! Canonizează sfinţi ca şi cum fără aprobarea lor sfinţii n'ar fi sfinţi, dar prin faptele lor îi batjocoresc pe sfinţi.

Sfântul Vetranion era aprig apărător al credinţei ortodoxe nicheene; probabil aşa sunt şi episcopii care l'au canonizat.

Câtă diferenţă între Sfântul Vretanion care se împotrivea cu dârzenie să nu pătrundă arianismul în hotarele eparhiei sale şi ierarhii neocalendarişti catre l'au primit pe ereticul papă cu mare cinste.

Marele episcop a apărat dreapta credinţă şi "a vorbit împăratului cu îndrăzneală despre hotărârile celor 318 Sfinţi Părinţi de la Sinodul I de la Niceea (325) împotriva lui Arie, pe care nu le putea călca". Probabil aşa vorbesc şi ierarhii bor în la adunările ecumeniste.

Deasemenea, Sfântul Vretanion a înfruntat stricarea învăţăturilor dreptei credinţe, iar cei care l'au canonizat, ei înşişi nu mai au dreapta credinţă.