9 Ian. 2012 - Duminica după Botez şi Sf. Muc. Polieuct, românilor li se arată lumina dreptei credinţe şi sunt îndemnaţi să nu preţuiască nimic mai mult decât aceasta

«Nărodul cel ce şădea într’untunearec văzu lumină mare; şi celor ce şădea în locul şi în umbra morţii, lumină răsări lor».

Mathei IV, 16 Biblia Bucureşti 1688

Această proorocie a fost spusă nu numai pentru pământului Zavulonului şi al Neftalimului şi pentru Galilea, ci şi pentru fiecare popor care stă în întunericul necunoştinţei, pentru toţi cei care şed în locul şi în umbra morţii, şi prin iconomia lui Dumnezeu li se întâmplă să le răsară lumină mare, acea lumină a cunoştinţei prin care pot vedea adevărul.

După schimbarea calendarului din 1924 atât Liga Ziloţilor din Sfântul Munte Athos, cât şi preoţii din România, din Cipru şi din Grecia, care au rămas credincioşi calendarului patristic, şi care şi’au dat seama că introducerea calendarului papal în uzul bisericesc însemna deschiderea largă a porţilor pentru intrarea nestingherită a căruţei ecumenismului încărcată cu toate ereziile şi păgânismele, propovăduiau că cine primeşte calendarul grigorian, se desparte de Hristos. Destui au fost aceia care au tratat cu maximă seriozitate aceste cuvinte şi au păstrat dreapta credinţă până la moarte; destui au fost şi cei care chiar dacă la început s’au lăsat călcaţi de tăvălugul neo-calendarismului, când au realizat înşelarea, s’au întors în sânul Adevăratei Biserici Ortodoxe. Din păcate însă, majoritatea nu a vrut să trateze cu simţ ortodox catastrofa bisericească ce a avut loc şi a rămas în întunericul necunoştinţei, în locul de tovărăşie papistaşă şi în umbra morţii.

Acum, după atâtea decenii, când se vede destul de clar prăpastia în care a căzut ortodoxia oficială, se adevereşte că începutul tuturor relelor a fost schimbarea calendarului; şi pe zi ce trece, mulţi realizează acest lucru şi îl recunosc. De aceea spuneam că proorocia de mai sus, cuprinsă în textul evanghelic citit astăzi, în Duminica după Dumnezeeasca Arătare a Domnului, este potrivită şi pentru zilele noastre, deoarece destui din cei ce sunt în întunericul necunoştinţei, în erezie şi în moarte sufletească văd cum le răsare lumina adevărului  şi li se luminează minţile pentru a cunoaşte care este Adevărata Biserică Ortodoxă.

Tot astăzi, 9 Ianuarie, Biserica Ortodoxă prăznuieşte pe Sfântul Mucenic Polieuct, sau Polievct. Mai jos, vom arăta de ce am preferat să amintim despre acest sfânt în articol nostru.

«Nici dorul soţiei, nici dragostea fiilor, nici vrednicia socrului, nici bogăţia de averi sau de bani, n’au mişcat tăria sufletului tău de la adevărată credinţa lui Hristos, prea fericite Polievcte».

A doua Stihiră a Sfântului

la Doamne strigat’am, 9 Ianuarie

«Din suflet mult roditor câştigând avuţia cerească, cea mult dorită, slavă şi lumină, o! Polievcte fericite şi mergând la Dumnezeu, ai primit şi dumnezeiască cunună din mâna Celui Prea Înalt, împreună cu cetele mucenicilor, ca un mărturisitor al adevărului».

Luminânda Sfântului,

9 Ianuarie

Acest Mucenic  se trăgea din Armenia şi era soldat în armata Romană. Fiind forţat de socrul său să se supună poruncilor urâtoare de Dumnezeu ale împăratului Valerian , i’a răspuns precum Apostolii: «A asculta trebuie pre Dumnezău decât pre oameni». Fapte V, 29 Biblia Bucureşti 1688; iar la plângerile soţiei sale şi ale fiilor săi, care şi ei voiau să’l înduplece a’şi tăgădui credinţa, a răspuns cu textul Evangheliei: «Cine va iubi muiarea, sau feciorul, sau fata, mai vârtos decât pre Mine, nu’i destoinic de Mine». Mathei X, 37 şi Luca XIV, 26 Biblia Bucureşti 1688 Deci, rămânând neânduplecat în credinţa sa, s’a săvârşit prin sabie la anul 255, în Melitina.

Exemplul său, a străbătut veacurile şi a ajuns până la noi cei de astăzi, care de multe ori când vine vorba despre dreapta credinţă, nu luptăm până la sânge împotriva provocărilor picinuite de soţ sau respectiv de soţie, de fii, de rude, de prieteni sau de cunoscuţi, ci cădem pradă momelilor acestora lepădându’ne de adevărata credinţă. Din păcate, în ziua de azi, lumea cât de cât raţională vede doar trupeşte şi crede că ţinta vieţii este doar întemeerea unei familii. Puţini sunt acei cu adevăraţi raţionali care ştiu că scopul omului pe pământ nu este altul decât îndumnezeirea, familia creştină fiind doar unul din mijloacele prin care el, omul, poate ajunge la Dumnezeu, unde a fost la început.

S’a dat ca exemplu viaţa Sfântului Polieuct, pentru a pune faţă în faţă tăria credinţei şi raţionamentul acestui soţ, cu ticăloşia acelora care de dragul unui băiat sau al unei fete se leapădă de adevărata credinţă şi devin vânzători. Biserica neo-calendaristă se auto-numeşte ortodoxă, dar destui slujitori ai acesteia săvârşesc căsătorii mixte, susţinând că nu este nevoie ca cel neortodox să devină mai întâi ortodox. Unde mai punem că ar trebui să se şi boteze? Iată încă un motiv pentru care această organizaţie religioasă nu mai este ortodoxă, fiind o salată plină cu de toate, în care orice tâmpenie este acceptată.