30 Aprilie – Sfântul Apostol Iacov şi prietenii celor care l’au ucis pe el şi pe Hristos.

«O! Căldurosul dorul tău către Stăpânul! Că tu pre Dânsul foarte L’ai iubit, cu strălucirea Lui luminându’te, când te’ai şi schimbat la chip şi te’ai arătat tuturor a doua lumină, cu razele cele dintâi şi cu slava fiind strălucit, prea cinstite Iacove».

Canonul Sfântului, al doilea Tropar,

Peasna a 4-a, 30 Aprilie

«Vas de încăperea bogăţiei Lui şi cinstitei dăruiri aflându’te Stăpânul prea fericite, te’a umplut de darurile tainelor celor mai presus de minte, slujitorule al vieţii celei veşnice».

Canonul Sfântului, al doilea Tropar,

Peasna a 6-a, 30 Aprilie

Citim în Sfânta Evanghelie că atunci când Domnul Hristos a vrut să intre într’un sat de samarineni (o ramură religioasă iudaică) şi nu a fost primit, acest Apostol Iacov împreună cu fratele său Ioan, fiind mânaţi de prea mare dragoste către Domnul, au vrut să coboare foc din cer şi să’i ardă pe ce iudeii necredincioşi.

Vrem să mai amintim că în cele din urmă, Apostolul Iacov a fost pârât tot de către iudei la Irod, iar acesta l’a ucis, făcându’l al doilea Mucenic al Legii celei Noi (după Sfântul Ştefan).

În continuare, vom vedea dacă se compară atitudinea Apostolilor faţă de evreii care l’au omorât pe Hristos şi pe însuşi Apostolii cu a mai-marilor bisericii de astăzi aşa-zise ortodoxe.

Iată cum i se adresează patriarhul Daniel Marelui Rabin evreesc şi ce legături strânse are cu acesta:

Eminenţa Voastră, Domnule Mare Rabin,
Excelenţele Voastre,
Distinşi membri ai Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România,

În cuvântul pe care l-am rostit cu prilejul deschiderii Simpozionului internaţional iudeo-creştin de la Durău, din ziua de 20 iulie 1998, în calitatea noastră de atunci de Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, Vă adresam, Domnule Mare Rabin, un cald şi prietenesc cuvânt de bun venit în România.

Iată-ne astăzi, la acest moment festiv prilejuit de încheierea misiunii Eminenţei Voastre în România, ca Mare Rabin. Cu acest prilej dorim să subliniem câteva coordonate principale ale relaţiilor dintre Biserica Ortodoxă Română şi Cultul Mozaic, relaţii pe care le-aţi încurajat cu multă dragoste, responsabilitate şi înţelepciune. Am admirat totdeauna modul armonios în care Eminenţa Voastră îmbinaţi credinţa profundă cu o cultură academică vastă, evlavia rugăciunii cu înţelepciunea de-a construi relaţii cu oameni diferiţi, fidelitatea faţă de Tradiţia religioasă cu preocuparea pentru problemele actuale.

Încă de la începutul activităţii Eminenţei Voastre în România, am apreciat îndeosebi gândirea spirituală împletită cu acţiunea socială, prin care aţi unit spiritualitatea profundă a Psalmilor cu morala socială a Profeţilor. Toată această activitate este rezultatul unei solide pregătiri teologice dobândite în timpul studiilor rabinice şi al experienţei obţinute în urma numeroaselor responsabilităţi pe care le-aţi îndeplinit de-a lungul timpului. Am apreciat, de asemenea, echilibrul şi înţelepciunea pe care le-aţi manifestat în privinţa bunelor relaţii dintre români şi evreii din România, de-a lungul secolelor, relaţii pe care le-aţi caracterizat ca fiind bazate pe prietenie şi înţelegere reciprocă, în pofida unor evenimente întunecate şi regretabile din timpul celui de al II-lea Război Mondial, care trebuie să ne ţină mereu treji spiritual pentru ca astfel de atitudini să nu se mai repete niciodată.

Considerăm că avem o bogăţie spirituală comună izvorâtă din Descoperirea dumnezeiască cuprinsă în Legea dată lui Moise, în Psalmi şi în Profeţi, bogăţie pe care Biserica Ortodoxă o păstrează şi o cultivă permanent în cadrul întregului cult divin.

În acelaşi timp, împreună, iudeii şi creştinii, avem o responsabilitate comună în contextul lumii contemporane, marcată de secularizare şi de îndepărtarea de valorile tradiţionale spirituale iudeo-creştine, care au stat, de altfel, la baza civilizaţiei moderne, în special a celei europene. În acest sens, cele două comunităţi religioase trebuie să-şi manifeste activ misiunea profetică, arătând oamenilor care este voia lui Dumnezeu în viaţa popoarelor, valoarea şi demnitatea fiecărei persoane create după chipul lui Dumnezeu, darul sacru al vieţii umane şi al păcii, precum şi responsabilitatea umană pentru creaţia lui Dumnezeu.

În acest context, un pas concret în direcţia promovării unui dialog interreligios fructuos între cultele din România, bazat pe încredere şi respect reciproc, îl reprezintă constituirea, la iniţiativa Patriarhiei Române, a Consiliului Consultativ al Cultelor din România, în ziua de 14 aprilie 2011. Principalele sale obiective sunt: promovarea credinţei în Dumnezeu şi a importanţei acesteia în viaţa persoanei şi a societăţii; apărarea şi promovarea fiinţei umane şi a demnităţii ei; manifestarea solidarităţii şi cooperării dintre Culte în domeniul spiritual, cultural, educaţional şi social; respingerea şi descurajarea oricărei forme de extremism etc.

În spirit de apreciere, solidaritate şi cooperare, Vă adresăm, la acest moment al încheierii misiunii spirituale în România a Eminenţei Voastre, cele mai călduroase doriri de sănătate şi ne rugăm lui Dumnezeu să Vă călăuzească paşii spre a-L sluji în continuare cu aceeaşi dragoste şi înţelepciune.

Ne bucurăm să vă revedem ori de câte ori reveniţi în România.

Cu aleasă preţuire şi prietenie,

† DANIEL
Patriarhul României

Nota noastra:

O precizare de la bun inceput, pentru a taia din scurt orice deviatie de la fondul problemei: nu faptul ca Patriarhul trimite un mesaj rabinului Menachem, nici faptul ca a existat o intalnire cu delegatia acestuia, sau ca Biserica ar intretine relatii sociale, firesti, cu comunitatea iudaica este o problema. Si subliniem faptul ca esential aici nu este evreitatea, deci etnia, ci iudaismul, deci religia.

Odata facuta precizarea, sa mergem la fondul problemei, aratand unde anume mesajul patriarhului Daniel contravine invataturii Bisericii, sau Predaniei:

1. Exista o bogatie spirituala comuna cu iudaismul?

Nu. Faptul ca avem, in parte si cu un text sensibil diferit, parti din Vechiul Testament care coincid, cum ar fi Legea lui Moise, Psalmii si Profetii, nu constituie nicidecum o bogatie spirituala comuna.

In primul rand, textele sunt diferite. Crestinii au Vechiul Testament sub forma Septuagintei, pe cand iudeii il au sub forma textului masoretic. Diferentele sunt uneori remarcabile iar alteori de-a dreptul intentionate, cum ar fi cunoscutul exemplu al. modificarii versetelor profetice din Isaia referitoare la Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu.

Nimeni nu ar cere cuiva, mai ales patriarhului Daniel, sa aiba aceeasi marturisire de credinta in dialogurile cu iudeii pe care a dat-o IPS Serafim de Pireu, dar nimeni nu l-a obligat pe patriarh sa afirme lucruri gratuite si false, adica ne-necesare. Într-o intalnire de protocol sunt suficiente politeturile neutre. Apropo de marturisirea Inaltului Serafim si in continuarea celor spuse mai sus despre comunitatile de interpretare diferite ale Scripturii, mai trebuie adaugat ceva: traditia rabinica de interpretare a Vechiului Testament se regaseste in Talmud, iar alte variante se regasesc in Cabala, scrieri si traditii perfect anti-crestine in duh si-n slova:

2. Misiune profetica?

Misiunea profetica a ortodoxiei nu poate intra decat in conflict (al cuvantului!, cel putin din partea noastra) cu misiunea profetica a iudaismului. Pentru motivele aratate mai sus: ortodoxul il propovaduieste pe Hristos, propovaduieste Ierusalimul cel Ceresc, ce va veni DUPA sfarsitul lumii acesteia si Judecata de Apoi, pe cand iudeul il asteapta si marturiseste pe mesia-antihrist si Ierusalimul cel pamantesc, adica o imparatie universala lumeasca in care versetele eshatologice ale Vechiului Testament sunt luate in sensul lor literar, la propriu.

Da, putem trai laolalta, putem avea responsabilitati sociale laolalta, atat ca persoane cat si in calitate de comunitati, dar nu avem bogatie spirituala comuna si misiunea noastra profetica ne desparte radical.

Dar, asa cum ne aduce aminte chiar Patriarhul, o asemenea pozitie nu este o noutate pentru Intaistatatorul Bisericii noastre:

“În cuvântul pe care l-am rostit cu prilejul deschiderii Simpozionului internaţional iudeo-creştin de la Durău, din ziua de 20 iulie 1998, în calitatea noastră de atunci de Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, Vă adresam, Domnule Mare Rabin, un cald şi prietenesc cuvânt de bun venit în România”.

Este vorba despre un simpozion care a avut loc in anul 1998, intre 20-22 iulie, la Durau – in vestitul centru ecumenist infiintat de actualul PreaFericit Daniel – Simpozionul Iudeo-Crestin “spiritualitatea psalmilor si morala sociala a profetilor”. La Simpozion au participat rabini de mare rang si preoti profesori universitari ortodocsi. Evenimentul a fost prezentat pe larg, cu luarile de cuvant ale participantilor, in paginile revistei Teologie si Viata, nr. 5-12, mai-decembrie 1998, publicatie a Mitropoliei Moldovei si Bucovinei, condusa pe atunci de IPS Daniel, actualul patriarh. Simpozionul, asadar, reprezeninta punctul de vedere asumat de autoritatea arhiereasca a (pe atunci) IPS Daniel.

Pe scurt, interpretarea profetilor Vechiului Testament a fost facuta in cheie sociala, chiar socialista. Profetii sunt prezentati de preotii profesori si rabinii participanti drept propovaduitori ai “dreptatii sociale”, ai “eticii sociale” si ca aparatori ai demnitatii umane. Adica, propovaduitori ai unei ordini ideologice omenesti utopice, in care “dreptatea si pacea” stapanesc. O oranduire sociala perfecta, lucru pe care Dumnezeu niciodata nu l-a fagaduit omenirii. Nimic mai departe de mesajul proorocilor, care au anuntat venirea Mantuitorului si distrugerea acestei lumi asa cum este ea acum. Profetii au propovaduit Imparatia lui Dumnezeu, care nu este din aceasta lume. Noii teologi afirma insa ca proorocii propovaduiesc o imparatie lumeasca.

Mai grav decat atat este insa faptul ca preotii profesori ortodocsi, prin interpretarea ideologica a profetilor, legitimeaza si asuma interpretarea rabinica a acestora. Care este aceasta? In luarea sa de cuvant din cadrul Simpozionului, rabinul sef al orasului Haifa, Shear Iashuv Cohen, a afirmat, in fata auditoriului ortodox, urmatoarele:

Toate popoarele isi vor da mana, iar Ierusalimul, orasul dreptatii si al justitiei, va fi orasul pacii pentru poporul evreu si pentru toate popoarele. Sa ne rugam pentru binele Ierusalimului, caci de binele lui depinde si binele poporului evreu, ca si al tuturor popoarelor lumii, acum si in veci, Amin! (Teologie si Viata, p. 64).

Mai departe, rabinul Rene Samuel Sirat, Vicepresedintele Consiliului Rabinic European, afirma mult mai transant:

Noi trebuie sa ne pregatim sa auzim pe Profetul Eliahu (Ilie), care va anunta venirea lui Mesia al Dreptatii, al Binecuvantarii, al Milei, al Adevarului si al Pacii. (Teologie si Viata, p. 67).

Asadar, profetii sunt folositi pe post de ideologi ai unei noi ordini mondiale, in care Ierusalimul este capitala spirituala a lumii, iar stapanul va fi “Mesia”  rabinilor. Ce este grav in aceasta? Participarea si girul teologilor ortodocsi dat acestei viziuni asupra lumii, viziune care nu este doar hiliasta si promotoare a unui soi de socialism global, ci care Il neaga implicit pe Domnul  si Mantuitorul nostru Iisus Hristos si care il vesteste pe falsul mesia asteptat de evrei, care nu este, potrivit invataturii ortodoxe, altul decat insusi Antihristul.

Iata, de pilda, talcuirea data profetilor de un preot profesor ortodox participant la Simpozion, autorul articolului “Mesajul etic al profetilor si actualitatea lui”:

“… putem afirma ca mesajul etic al profetilor este de mare actualitate si pentru a sublinia acest adevar este suficient sa vorbim numai despre viziunile lor marete, despre ordinea noua sociala care va fi intemeiata pe pace si dreptate... Potrivit prevestirilor profetice, noua societate se va organiza dupa principiile pacii si dreptatii, neamurile vor preface armele in unelte pentru lucrarea pamantului… “(Teologie si Viata, p. 80).

Si mai grava este urmatoarea talcuire, preluata din articolul “Dreptatea sociala in scrierile biblice”:

“Cu toate ca indemnurile si sfaturile profetilor adresate contemporanilor nu au fost intotdeauna ascultate, ei n-au incetat totusi a arata ca intr-un viitor indepartat tot ceea ce ei au propovaduit se va implini intocmai, iar aceasta implinire ei au pus-o in stransa legatura cu venirea lui Mesia. Imparatia mesianica, asa cum o concepeau ei, se caracterizeaza sub aspect social prin pacea si dreptatea asezate la temelia ei.” (Teologie si Viata, p. 88).

Dar a afirma ca profetii au propovaduit despre o imparatie din acest veac este lepadarea viziunii ortodoxe asupra profetiilor si rasturnarea intregii propovaduiri evanghelice! Mesia a venit deja in Persoana lui Iisus Hristos, iar imparatia mesianica este Biserica, si, dupa Judecata, Noul Ierusalim, Imparatia cerurilor. Acesta este adevarul Bisericii Ortodoxe. Orice asteptare a unei impliniri in acest veac si al unei proiectari in aceasta lume a fagaduintelor profetice implica negarea lui Hristos ca Mesia si asteptarea unui altuia. (…)